Mai bine mai tarziu decat niciodata.
Iata ca am ajuns in sfarsit sa vorbesc despre prima mea expozitie foto personala.
Ideea in sine dateaza de mai bine de 20 de ani dar la acel moment chiar nu aveam nimic in plan ci doar ideea de cum ar fi daca...
Cu mai bine de un an in urma,am reluat ideea expozitiei personale,dar acum trebuia aleasa tema.Nu doream o tema comuna,ci mai degraba una foarte putin abordata si destul de greu de realizat.
Intr-un final am gasit si ideea.
Adolescent fiind si incepusem sa deslusesc tainele fotografiei,mama ma intreaba intr-o zi, daca pot sa reproduc dupa o fotografie vechea de-a ei una noua si mai de calitate.
Da,dar calitatea nu va fi una mai buna, ci din contra.Ideal ar fi sa am negativul."Dar am negativul"...
Complet surprins i-am cerut negativul.Surpriza mare a fost cand a venit cu o hartie fotografica dar de data aceasta cu imaginea negativa.
Deabia mai incolo dupa ceva cautari, am inteles ca pelicula de celuloid a aparut mai tarziu,primele negative fiind din sticla sau ca o varianta mai ieftina, pe hartie fotografica dupa care se realiza prin tehnica suprapunerii, varianta pozitiva a imaginii.
In plina era a internet-ului,am inceput cautarile cu intentia de a cumpara negative din sticla de la acei care au reusit sa le mai pastreze in ciuda fragilitatii lor si a trecerii timpului.Placa din sticla are doar 1mm grosime.
Am reusit o performanta in achizitionarea a aproape 200 de astfel de negative.
Bun...ideea exista,negativele exista...la treaba.
Avantajul meu a fost ca o parte din laboratorul vechi inca o mai am,si anume aparatul de marit necesar proiectiei luminii pe suprafata sticlei.
Realizarea intregii expozitii a fost realizata folosind aceeasi tehnica ca acum multi,foarte multi ani.
Dupa cateva luni de pus totul cap la cap,a sosit si momentul vernisajului.
Prin amabilitatea Muzeului Satului'Dimitrie Gusti" Bucuresti,expozitia a fost deschisa timp de doua saptamani.
Multumesc!
